Oameni.Oameni.Oameni.Oameni.Oameni.Oameni.Oameni.Oameni.Oameni.Oameni.Oameni.Oameni
Eu sunt om,un om din acei oameni...am un caracter ciudat,mi s-a mai spus ca-s ciudata si ma mandresc,ma face mai puternica faptul ca sunt ciudata.
Nu prea sunt afectuoasa si nu imi cere sa ma schimb,imposibil.
Zic ca fiecare om are acel ceva special in el dar nu stie sa-l arate si mai mult 'specialul' acela il inunda cu rautate,invidie,dusmanie etc.
Am zile cand urasc tot ce-i in jurul meu,iar asta ma caracterizeaza ca fiind rece sau distanta.
Uneori ma simt ca o epava si tot ce am nevoie e de o gura de aer si putina muzica.
Sunt imperfecta,sunt pentru ca nimeni nu-i perfect si asta-i partea buna..ca imperfectiunea e frumoasa.
Mereu ma teleportez cu gandul in trecut si imi amintesc greselile pe care le-am facut,uitand ca defapt prezentul e la fel,gresesc si ranesc pentru ca nu ma pot abtine si detest asta.
Ma urasc pentru ca nu pot face ceva diferit in mine,ca nu pot schimba ceva in cei pe care ii cunosc si ma mai urasc ca sunt indiferenta fata de persoanele care tin la mine.
Cica sa nu bagi in seama toate etichetele adresate tie si toate rautatile,si cica sa-i dai dracu pe toti cand tie iti e bine...la naiba!,cat sa ma mai straduiesc sa reusesc asta,ma urasc ca nu pot face asta si ca altora nu le pasa de mine ci doar de propria persoana iar mie in schimb chiar imi pasa si nu stiu de ce.Deseori regret ca i-am spus un adevar cuiva care chiar il merita si acel 'cuiva' nu regreta nici o secunda gesturile pe care mi le ofera.
Nu ma pot schimba si poate ca nici nu voi putea..
Unicitatea ne ajuta sa crestem.
RăspundețiȘtergere