Te-ai temut de întunericul nopții înăinte ca el să apară,te-ai temut de o inimă înăinte ca ea să iubească,te-ai temut de viitor înăinte ca el să vină,te-ai temut de o minciună înăinte ca ea să fie rostită,te-ai temut de o furtună înăinte ca norii să apară.Te-ai temut de tot din jurul tău,totul care se prăbușește puțin câte puțin,moleculă cu moleculă,om cu om.

Omul,prăbușindu-se încetul cu încetul,neapucând să observe focul mistuitor din inima sa care îl topește ușor.Având copii fidele în orice colț al lumii,reușește incet,incet să distrugă pe cei opuși lor.Cu o simplă minciună ucide un suflet,cu un singur ordin distruge o familie,cu cinci hârtii valoroase îi rupe pe cei visători de lumea lor pură si curată.
Ajungând la momentul cel mai critic,întrebandu-se
"de ce?",rămân singuri,fără putere,având un drum in față plin de gropi,praf,fum,ceață si pietre ascuțite care le pătrund in trupul lor lipsit de vlagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu