"O inimă care așteaptă neîncetat o adiere caldă
Glasul ei răsună peste tot,numai tu nu ai urechi să auzi disperarea ei
Viața te inspiră în orice clipă,
Sentimentele se sting odată cu trecerea anilor
Umbrele amintirilor te urmăresc pas cu pas
Viața îți oferă câte o ironie după placul ei
Gândim la fel dar totuși diferit
Speranțele nu mai există
Lumea este prinsă într-o pânză de păianjen care refuză să se rupă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu