autumn

Natura urlă,copacii se agită,totul e mort.

Ecoul sufletului se aude lin în tăcerea asurzitoare.

În urmă frunzele palide se rătăcesc prin codrul adormit,

Adierea blândă,care cuprinde întreaga natură monotonă,

Mângâie copacii lipsiți de vlagă și tot odată a luat cu ea  toate speranțele pe care mi le-am făcut.

Deseori nostalgia te cuprinde,te sfâșie,te doboară.

Frumusețea toamnei,șoaptele ei,

Te induc în eroare.

Razele șirete,te înconjoară într-un vârtej melancolic.

Umbrele și zgomotele extrase din natura moartă,te cheamă tot mai aproape.

Cerul întunecat plânge și suspină.

Un gemăt sumbru se izbește de întreaga melancolie,provocând neliniște.

Inima suspină,

Văd niște siluete stranii,dar totul se risipește.

Și stropi reci și cristalini alunecă încet prin atmosfera cuprinsa de către ghearele toamnei.

Și iată,totul e cuprins de farmec.

Vraja aceasta pune stăpânire pe tot,simt că mă pierd

Deja inima mea este devastată de multă nostalgie.

În corpul meu se petrece ceva,

Nu știu ce,e ceva trist,

Ceva pune stăpânire pe mine,mă controlează și îmi bântuie prin vene.

Gândurile îmi zboară prin creier,

Dar deodată au scăpat de sub control,

Plutesc deasupra norilor,

Inima pulsează mii de vise,

Freamătul codrului îmi umple sufletul cu tristețe,

E o magie care mă cuprinde și mă ridică până la nori.

Zbor,mă înalț tot mai sus,visez,

În interiorul meu se petrece ceva,

E emoția de toamnă!